Palatul Ghica de la Caciulati, Ilfov

La Palatul Ghica am ajuns oarecum intamplator, nefiind in obiectivul excursiei din acea zi in jurul Bucurestilor. Un panou din Moara Vlasiei ne indica prezenta in zona a acestui palat asa ca, fara a intreba de prea multe ori, l-am gasit destul de usor, dar nu in Moara Vlasiei ci in satul urmator, Caciulati. Nu la fel de usor insa am gasit paznicul care sa ne dea voie inauntru. Poarta, care se deschidea spre o aleea lunga si impunatoare, era deschisa iar din cutia de 2 pe 2 a portarului se auzea un tranzistor. Am ciocanit de cateva ori, fara succes. Si cum nu vroiam sa intram fara a cere voie cuiva, am incercat sa ne gasim omul la barul de peste drum. Nu l-am gasit, insa un baiat blondiu, ce sorbea linistit dintr-o halba, s-a aratat dispus sa ne insoteasca pana la palat, unde probabil era si paznicul nostru. "Nea cutare! Nea cutare!" l-a strigat pustiul si de la unul dintre geamuri a aparut o silueta masiva si cam tuciurie. "Uite, bre, oamenii astia vor sa vada palatul!" "Ce vor, ma?" Se retrase apoi din fereastra si reaparu cateva secunde mai tarziu in cadrul masiv al usii. "Vor sa vada palatul." Eu nu ziceam inca nimic, asteptand sa vad cu cine am de-a face. "Pai, palatul e inchis, nu se prea viziteaza." Acest "nu prea" era tot ce vroiam sa aud. "Stiti, eram si noi prin zona, am remarcat palatul si am vrea sa il vizitam, daca se poate" am spus, in timp ce ma indreptam hotarat spre el. Inainte de a apuca sa mai zica ceva, ii bagasem deja o bancnota in palma. "Ei, haideti sa vedeti, da' mare lucru nu mai ie."

O frumoasa descriere a palatului gasiti aici.

La plecare, nenea paznicul ne-a dat sa citim doua pagini cu informatii despre palat, pe care le-am fotografiat iar odata ajuns acasa le-am transcris si pus pe blog. Aveam sa imi dau seama mai tarziu ca textul era luat de pe site-ul primariei Moara Vlasiei, unde va indrum si pe voi sa-l cititi, ca eu nu dau cu copy&paste.

As adauga insa doar doua comentarii.

Cum Alexandru Dimitrie Chica nu a fost casatorit, palatul a fost lasat prin testament surorii sale Pulcheria (Profira) Ghica, casatorita in 1830 cu colonel Vladimir Moret de Blaremberg. Si din aceasta casatorie, Pulcheria a avut trei copii: Nicolae, Constantin si Alexandru care au mostenit impreuna mosia. Ei bine, ca sa vedeti cum se incurca destinele oamenilor si firele povestilor, aflu dintr-un articol din Jurnalul National ca Nicolae Blaremberg si-a incrucisat la un moment dat destinul cu Stefan Bellu, unul din membrii de seama ai familiei Bellu, cea cu conacul de la Urlati, despre care am scris. Macar ca cei doi erau reprezentanti de seama ai Justitiei Romane la acea data, ei si-au incrucisat destinele si sabiile intr-un duel legat de chestiuni de onoare. Citez din articol: "Pe la 1890, Nicolae Blaremberg s-a casatorit cu Paulina Anghelescu, «o frumoasa doamna» (pictata si de Nicolae Grigorescu), dar fara bani, fara rang si cu o reputatie indoielnica. Avea un copil din flori, Olga, dintr-o legatura amoroasa cu boierul Stefan Bellu. Blaremberg i-a cerut acestuia sa recunoasca copilul si sa-si asume raspunderea pentru intretinerea lui. Bellu refuzand - noteaza Mihai Dim. Sturdza - a avut loc un duel incheiat fara rezultat si fara impacare pe teren, deci si fara legalizarea statutului fetei."

In alta ordine de idei, din informatiile de pe site-ul primariei Moara Vlasiei, ca si din relatarile paznicului, aflu ca acest palat este in prezent in proprietatea/custodia Academiei Romane. Din pacate, dupa cum se poate vedea si din unele fotografii, Academia Romana nu este chiar ceea ce am numi un bun gospodar: unele camere au tencuieli cazute, miroase a mucegai, mobilierul este sporadic, multe camere sunt goale. Ma asteptam ca aici sa fie amenajat un muzeu. Sau ca palatul sa aiba cat de cat o utilitate, sa fie folosit la ceva, orice. Din pacate, nu e nimic: nici muzeu, nici cladire administrativa, nici casa de oaspeti.... E lasat put si simplu de izbeliste. Ma rog, nu chiar, daca totusi au angajat un paznic. Cladirea asta insa ar putea fi valorificata daca s-ar dori acest lucru. Sigur, Academia Romana sufera, stim cu totii, de o lipsa cronica de fonduri. Dar cred ca aici e vorba si de altceva: o lipsa de interes, de viziune, de preocupare. Chiar nu se poate face mai mult? Un parteneriat public-privat sau un proiect cu fonduri europene ar rezolta problema baneasca. Sigur, acum e criza, dar pana in toamna anului trecut de ce nu s-a facut nimic?

Am auzit insa, de la portarul vorbaret, ca aici s-au filmat secvente din diverse filme, unele cu actori celebri (Van Damme, Wisley Snipes s.a.). Iar o trupa de guristi de pe la noi si-a tras aici videoclip. Ma gandesc ca inchirierea locatiei se va fi facut pe niste mii de euro, care ar fi trebuit, te-astepti, sa se regaseasca macar sub forma de reparatii. Nu pare sa se fi intamplat asa.

Havuzul din fata palatului. In spate se vede aleea principala pana la sosea...



Spatele palatului, care da spre raul Cociovaliştea...





Intre fotografia anterioara si urmatoarea ai zice ca nu e mare diferenta: doar unghiul e putin schimbat si... starea tencuielii.



Holul de la intrare:

De ceva reparatii ar fi nevoie, nu cine stie ce, dar oricum...

Mobilierul de epoca stil Ludovic al XVI-lea, aflat intr-unul dintre dormitoare, a apartinut Elenei Lupescu, care a locuit aici o perioada.

Scarile care duc la subsol. Paznicul insista ca noaptea aude pasi pe aceasta scara. Sa-l credem?

Subsolul in care s-ar fi turnat secvente din mai multe filme. Cica peretii erau varuiti in alb, dar au fost murdariti, sa para mai vechi, cu ocazia filmarilor. Normal ar fi fost ca la plecare sa ii zugraveasca din nou, sa ii lase cum i-au gasit.

Una din camerele de la subsol...

Probabil si literele au ramas tot de la vreo filmare, caci altminteri nu pot sa imi inchipui rostul lor.

Casa de bani. Atat de grea, incat au turnat dusumeaua de ciment in jurul ei. Greu de spus de cand dateaza, oricum nu cred ca e "de pe vremea lu' Ghica", cum ne-a spus paznicul.

Sigla fimei producatoare a casei de bani, poate o recunoaste cineva si o poate data:

Mai multe despre Palatul Ghica puteti afla oricand din diverse articole de pe net, prietenul "Gagăl" e de incredere (de exemplu, aici). Exista si o poveste cu niste schelete descoperite in curtea palatului, mai multe amanunte in acest articol.

In privinta vizitarii palatului, teoretic este inchis publicului. Daca insa stiti sa zambiti frumos... si mai ales romaneste, se rezolva.

UPDATE: Fabricantul seifului este Thomas Milner (1781-1849). Compania pe care a fondat-o in Liverpool s-a numit Thomas Milner and Son. Numele companiei face referire la fiu sau, William, nascut in 1805 si decedat in 1874 si care a preluat afacerea tatului sau. In 1950, compania a fuzionat cu Chatwood, iar in 1962 au fost cumparati de Assa Abloy.

Milner a fost un pionier in domeniul seifurilor rezistente la foc. Acestea au fost create prin introducerea unui material izolant intre peretii exteriori si cei interiori ai seifului, material care emitea umezeala, daca am inteles eu bine. Milner a patentat acest tip de seif in 1840.

Thomas i-a avut printre clienti pe Ducele de Wellington si Ministerul de Razboi al Angliei, iar un seif Milner s-ar fi aflat si pe Titanic. O fotografie a unui astfel de seif in stare exceptional de buna puteti gasi la aici