"Restaurare" la TVR

Sunt inca emotionat ca in urma cu cateva minute am vazut la TVR o imagine cu cula Cioaba-Chintescu de la Siacu in cadrul unui promo la o noua emisiune, "Restaurare". Inteleg ca in fiecare duminica, incepand de pe 20 septembrie, TVR va prezenta in cursul serii trei monumente de arhitectura, biserici, conace, cetati etc.; in 10 saptamani, vor fi prezentate 30 de monumente din intreaga tara. In urma sms-urilor primite de la telespectatori, se vor strange voturi si bani, care vor merge la restaurarea celui mai votat monument. Mai multe amanunte pe site-ul TVR de unde am aflat ca printre primele monumente care intra in concurs este si Vila Albatros a conacului construit de Alexandru Marghiloman in Buzau. Felicitari TVR pentru initiativa, pacat ca la final va fi renovat un singur monument.

"Conacul a fost construit dupa planurile arhitectului Paul Gottereau, intre anii 1884-1886, la comanda lui Ion (Iancu) Marghiloman, mare proprietar funciar; vila este amplasata in mijlocul unui vast parc de la marginea orasului Buzau, unde Alexandru Marghiloman, fiul sau, a amenajat un hipodrom si a creat una dintre cele mai mari herghelii de cai de curse din tara; vila "Albatros" a fost inaugurata in 1897 de catre Alexandru Marghiloman" (din cartea "Resedinte si familii aristocrate din Romania" de Narcis Dorin Ion)

In urma cu mai bine de 10 ani a inceput renovarea conacului. Probabil fondurile s-au terminat la un moment dat si de atunci conacul a ramas cum se vede mai jos:

Un arhitect traditionalist

In sfarsit, am intalnit un arhitect - doamna Liliana Chiaburu - care pare interesat cu adevarat de promovarea arhitecturii traditionale nu numai sub forma preocuparii si interesului pentru monumentele deja existente ci si din punct de vedere al modului in care intelege sa gandeasca noi proiecte, dansa proiectand case exclusiv in maniera tradtionala. Am vazut pe blogul dansei (http://atelieruldearhitectura.blogspot.com/) doua case noi pentru care ai putea sa bagi mana in foc ca au cel putin 150 de ani si sunt plasate in vreun muzeu al satului - nu ne spune insa daca sunt proiectate de dansa sau nu. Pe scurt, ma bucur ca exista si astfel de arhitecti si va recomand sa ii vizitati cat mai des blogul. Eu unul o voi face.

Conacul Drugănescu de la Stoenesti, Ilfov

Daca ma intrebati pe mine, acesta e cel mai frumos conac pe care l-am vazut vreodata. Mi se pare ca ar merita incadrat alaturi de palatele de la Mogosoaia si Potlogi, doar ca nu e un palat ci un conac. In rest, aceeasi calitate, acelasi stil: zidarie de caramida, coloane de piatra si capiteluri frumos sculptate, prezenta unei loggii pe spate si a unui foisor pe fata, acelasi simt al echilibrului. Loggia dadea, ca si la Potlogi si Mogosoaia, spre gradina din spate si probabil un lac, astazi secat, judecand dupa forma terenului. Foisorul e la fel de mare ca la Mogosoaia, dar ceea ce are particular este intrarea, care e dispusa nu in afara foisorului ci inautrul sau.

In literatura de specialitate am gasit putine informatii. Se pare că a fost construit in anii 1710-1715 de către Gavril Drugănescu. „După restaurări recente, şi-a redobândit parţial înfăţişarea, care corespunde unei etape constructive din vremea lui Constatin Brâncoveanu, cu o remarcabilă colonadă pe toată faţada sudică, un frumos foişor pătrat, la nord, peste intrarea la subsol.” (Corina Nicolescu)

A fost pana de curand, un an sau doi, Muzeul Etnografic al judetului Ilfov. De ce nu mai este, cine l-a revendicat/cumparat n-as putea sa va spun. Oricum, conacul este in prezent in buna stare din punct de vedere al zidariei, dar geamurile sunt sparte si pare abandonat.

La Stoenesti se ajunge pe autostrada Bucuresti-Pitesti, din care se iese la km 30, iesirea spre Bolintin Vale, de unde se trece prin Palanca si se ajunge la Stoenesti.

Aici am gasit un frumos proiect de reabilitare si valorizare a conacului, in fapt o lucrare de diploma a unei studente la arhitectura. Ce bine ar fi daca proiectul nu ar ramane doar proiect!

Palatul brancovenesc de la Potlogi, Dambovita

Palatul de la Potlogi-Dambovita este, alaturi de palatul de la Mogosoaia si de cel de la Hurezi-Arges, unul din cele mai bine păstrate edificii brancovenesti.

In mare se aseamănă destul de mult cu palatul de la Mogoşoaia, in special datorită prezenţei foişorului impunător in partea din faţă a clădirii – reprezentând principala cale de acces in palat – şi loggiei cu coloane in spate, legate intre ele printr-o sală sau hol lung care formează un fel de ax al întregii clădiri.



Foisorul cu accesul la etaj:

Exista o bogata decoratie in piatra: portalurile de la intrarile principale, coloanele si balustradele foisorului, etc., „in care frunza de acant si floarea de crin se impletesc cu laleaua si garoafa orientala” (1).

Vedere din foisor:

In fotografia urmatoare se observa, la etaj, loggia, si la parter, sub loggie, camera deschisa. Se pare că prezenţa loggiei nu se datorează vreunei influenţe italiene sau turceşti, aşa cum s-a speculat, ci „reprezintă mai degrabă o adaptare la tipul local al palatului senioral bizantin, de care se leagă atât prin materialele şi procedeele de construcţie, cât si prin sistemele de boltire şi de decoraţie.” (1). Rolul loggiei si al camerei deschise era acela de a oferi privirii gradina si lacul care existau candva in spatele palatului, deschizand interiorul palatului spre exteriorul naturii.

Loggia vazuta din interior:

Decoratiunile exterioare din jurul ferestrelor:

Interiorul. Podeaua este recenta.

De remarcat la Potlogi decorul in stuc, reprezentand ornamente florale, de inspiratie orientală (turco-persană) (1).

Nu ma pricep, dar bunul simt imi spune ca modul acesta de renovare nu e okay: n-ar fi trebuit ca si noua usa sa fie boltita?

Beciul, centrat in jurul unui stalp masiv din care pornesc arce dublouri. Se spune ca la nivelul acestui stalp de sustinere s-ar fi aflat gura de intrare a tunelului care ducea spre crama din apropiere.

La Potlogi se poate ajunge fie iesind de pe autostrada Bucuresti-Pitesti la km 49, in dreptul unei statii de benzina OMV, de unde mai aveti de parcurs circa 3-5 km de drum neasfaltat pana la Potlogi, fie iesind de pe autostrada la km 30, in dreptul indicatorului Bolintin Deal, prin Palanca, Stoeneşti (unde puteti vedea Palatul Drugănescu), Găiseni, Potlogi (de la Găiseni la Potlogi, 3-5 km de drum neasfaltat). Deşi neamenajat, palatul se vizitează contra cost. Si nu, studentii nu au reducere – au fost plangeri.

Bibliografie:
1. Case, conace si palate vechi romanesti – Corina Nicolescu, Ed. Meridiane, 1979

Mai multe despre istoricul acestui palat, precum si despre tribulatiile legate de administarea sa, puteti afla din articolul "Palatul Potlogi, abandonat" din Romania Libera.

Palatul brancovenesc de la Mogosoaia

Urmeaza.

Casa in Dridu, Ilfov

Palatul Ghica de la Caciulati, Ilfov

La Palatul Ghica am ajuns oarecum intamplator, nefiind in obiectivul excursiei din acea zi in jurul Bucurestilor. Un panou din Moara Vlasiei ne indica prezenta in zona a acestui palat asa ca, fara a intreba de prea multe ori, l-am gasit destul de usor, dar nu in Moara Vlasiei ci in satul urmator, Caciulati. Nu la fel de usor insa am gasit paznicul care sa ne dea voie inauntru. Poarta, care se deschidea spre o aleea lunga si impunatoare, era deschisa iar din cutia de 2 pe 2 a portarului se auzea un tranzistor. Am ciocanit de cateva ori, fara succes. Si cum nu vroiam sa intram fara a cere voie cuiva, am incercat sa ne gasim omul la barul de peste drum. Nu l-am gasit, insa un baiat blondiu, ce sorbea linistit dintr-o halba, s-a aratat dispus sa ne insoteasca pana la palat, unde probabil era si paznicul nostru. "Nea cutare! Nea cutare!" l-a strigat pustiul si de la unul dintre geamuri a aparut o silueta masiva si cam tuciurie. "Uite, bre, oamenii astia vor sa vada palatul!" "Ce vor, ma?" Se retrase apoi din fereastra si reaparu cateva secunde mai tarziu in cadrul masiv al usii. "Vor sa vada palatul." Eu nu ziceam inca nimic, asteptand sa vad cu cine am de-a face. "Pai, palatul e inchis, nu se prea viziteaza." Acest "nu prea" era tot ce vroiam sa aud. "Stiti, eram si noi prin zona, am remarcat palatul si am vrea sa il vizitam, daca se poate" am spus, in timp ce ma indreptam hotarat spre el. Inainte de a apuca sa mai zica ceva, ii bagasem deja o bancnota in palma. "Ei, haideti sa vedeti, da' mare lucru nu mai ie."

O frumoasa descriere a palatului gasiti aici.

La plecare, nenea paznicul ne-a dat sa citim doua pagini cu informatii despre palat, pe care le-am fotografiat iar odata ajuns acasa le-am transcris si pus pe blog. Aveam sa imi dau seama mai tarziu ca textul era luat de pe site-ul primariei Moara Vlasiei, unde va indrum si pe voi sa-l cititi, ca eu nu dau cu copy&paste.

As adauga insa doar doua comentarii.

Cum Alexandru Dimitrie Chica nu a fost casatorit, palatul a fost lasat prin testament surorii sale Pulcheria (Profira) Ghica, casatorita in 1830 cu colonel Vladimir Moret de Blaremberg. Si din aceasta casatorie, Pulcheria a avut trei copii: Nicolae, Constantin si Alexandru care au mostenit impreuna mosia. Ei bine, ca sa vedeti cum se incurca destinele oamenilor si firele povestilor, aflu dintr-un articol din Jurnalul National ca Nicolae Blaremberg si-a incrucisat la un moment dat destinul cu Stefan Bellu, unul din membrii de seama ai familiei Bellu, cea cu conacul de la Urlati, despre care am scris. Macar ca cei doi erau reprezentanti de seama ai Justitiei Romane la acea data, ei si-au incrucisat destinele si sabiile intr-un duel legat de chestiuni de onoare. Citez din articol: "Pe la 1890, Nicolae Blaremberg s-a casatorit cu Paulina Anghelescu, «o frumoasa doamna» (pictata si de Nicolae Grigorescu), dar fara bani, fara rang si cu o reputatie indoielnica. Avea un copil din flori, Olga, dintr-o legatura amoroasa cu boierul Stefan Bellu. Blaremberg i-a cerut acestuia sa recunoasca copilul si sa-si asume raspunderea pentru intretinerea lui. Bellu refuzand - noteaza Mihai Dim. Sturdza - a avut loc un duel incheiat fara rezultat si fara impacare pe teren, deci si fara legalizarea statutului fetei."

In alta ordine de idei, din informatiile de pe site-ul primariei Moara Vlasiei, ca si din relatarile paznicului, aflu ca acest palat este in prezent in proprietatea/custodia Academiei Romane. Din pacate, dupa cum se poate vedea si din unele fotografii, Academia Romana nu este chiar ceea ce am numi un bun gospodar: unele camere au tencuieli cazute, miroase a mucegai, mobilierul este sporadic, multe camere sunt goale. Ma asteptam ca aici sa fie amenajat un muzeu. Sau ca palatul sa aiba cat de cat o utilitate, sa fie folosit la ceva, orice. Din pacate, nu e nimic: nici muzeu, nici cladire administrativa, nici casa de oaspeti.... E lasat put si simplu de izbeliste. Ma rog, nu chiar, daca totusi au angajat un paznic. Cladirea asta insa ar putea fi valorificata daca s-ar dori acest lucru. Sigur, Academia Romana sufera, stim cu totii, de o lipsa cronica de fonduri. Dar cred ca aici e vorba si de altceva: o lipsa de interes, de viziune, de preocupare. Chiar nu se poate face mai mult? Un parteneriat public-privat sau un proiect cu fonduri europene ar rezolta problema baneasca. Sigur, acum e criza, dar pana in toamna anului trecut de ce nu s-a facut nimic?

Am auzit insa, de la portarul vorbaret, ca aici s-au filmat secvente din diverse filme, unele cu actori celebri (Van Damme, Wisley Snipes s.a.). Iar o trupa de guristi de pe la noi si-a tras aici videoclip. Ma gandesc ca inchirierea locatiei se va fi facut pe niste mii de euro, care ar fi trebuit, te-astepti, sa se regaseasca macar sub forma de reparatii. Nu pare sa se fi intamplat asa.

Havuzul din fata palatului. In spate se vede aleea principala pana la sosea...



Spatele palatului, care da spre raul Cociovaliştea...





Intre fotografia anterioara si urmatoarea ai zice ca nu e mare diferenta: doar unghiul e putin schimbat si... starea tencuielii.



Holul de la intrare:

De ceva reparatii ar fi nevoie, nu cine stie ce, dar oricum...

Mobilierul de epoca stil Ludovic al XVI-lea, aflat intr-unul dintre dormitoare, a apartinut Elenei Lupescu, care a locuit aici o perioada.

Scarile care duc la subsol. Paznicul insista ca noaptea aude pasi pe aceasta scara. Sa-l credem?

Subsolul in care s-ar fi turnat secvente din mai multe filme. Cica peretii erau varuiti in alb, dar au fost murdariti, sa para mai vechi, cu ocazia filmarilor. Normal ar fi fost ca la plecare sa ii zugraveasca din nou, sa ii lase cum i-au gasit.

Una din camerele de la subsol...

Probabil si literele au ramas tot de la vreo filmare, caci altminteri nu pot sa imi inchipui rostul lor.

Casa de bani. Atat de grea, incat au turnat dusumeaua de ciment in jurul ei. Greu de spus de cand dateaza, oricum nu cred ca e "de pe vremea lu' Ghica", cum ne-a spus paznicul.

Sigla fimei producatoare a casei de bani, poate o recunoaste cineva si o poate data:

Mai multe despre Palatul Ghica puteti afla oricand din diverse articole de pe net, prietenul "Gagăl" e de incredere (de exemplu, aici). Exista si o poveste cu niste schelete descoperite in curtea palatului, mai multe amanunte in acest articol.

In privinta vizitarii palatului, teoretic este inchis publicului. Daca insa stiti sa zambiti frumos... si mai ales romaneste, se rezolva.

UPDATE: Fabricantul seifului este Thomas Milner (1781-1849). Compania pe care a fondat-o in Liverpool s-a numit Thomas Milner and Son. Numele companiei face referire la fiu sau, William, nascut in 1805 si decedat in 1874 si care a preluat afacerea tatului sau. In 1950, compania a fuzionat cu Chatwood, iar in 1962 au fost cumparati de Assa Abloy.

Milner a fost un pionier in domeniul seifurilor rezistente la foc. Acestea au fost create prin introducerea unui material izolant intre peretii exteriori si cei interiori ai seifului, material care emitea umezeala, daca am inteles eu bine. Milner a patentat acest tip de seif in 1840.

Thomas i-a avut printre clienti pe Ducele de Wellington si Ministerul de Razboi al Angliei, iar un seif Milner s-ar fi aflat si pe Titanic. O fotografie a unui astfel de seif in stare exceptional de buna puteti gasi la aici