Conacul Bellu din Urlati ar merita sa fie mai bine cunoscut. Are toate datele unui succes muzeal: o arhitectura care nu poate lasa rece pe nimeni, oricat de neavenit ar fi, o colectie de obiecte de arta si mobilier impresionanta prin diversitate si calitate, un personal calificat si profesionist, materiale de informare etc. Dar are, zic eu, si un mare ghinion: acela de a fi amplasat intr-o zona deloc turistica. Practic, nu prea ai cum sa dai de el intamplator: daca nu te duci special la Urlati ca sa-l vezi, nici ca il vei vedea vreodata. Ca necunoscator in ale arhitecturii traditionale, eu am aflat de acest conac abia recent, rasfoind cartile lui Ghika-Budesti, Grigore Ionescu, Corina Nicolescu si ale altora, unde insa nu am gasit decat cel mult cate o fotografie alb-negru. Pare ceva frumos, mi-am zis, o mai fi existand? O scurta incursiune pe net mi-a confirmat ca da. Si cum intamplarea a facut sa am un drum prin zona Ploiestiului, m-am abatut spre Urlati. Pentru cine nu stie, la Urlati se ajunge din soseaua Ploiesti-Buzau, prin localitatea Albesti-Paleologu, din care se face un drum de vreo 6 km pana la Urlati. Ajunsi acolo, trebuie sa intrebati de conac, ca nu sunt indicatoare. Conacul e undeva pe o colina impadurita, la care se ajunge pe niste stradute laturalnice (adresa exacta: Str. Orzoaia de Sus, nr. 2., telefon 0244 271721, program de vizitare 9-17, luni inchis). Despre istoria sa nu v-as spune decat ca a apartinut unei familii de aromani, originari din Pindu Macedoniei, stabiliti la noi prin anii 1780. In Valahia, familia Bellu a facut averi si s-a inrudit cu mari familii boieresti autohtone. Alexandru Bellu (1850-1921), unul dintre ultimii membrii importanti ai acestei familii, a fost un om de cultura, avocat, numismat si fotograf - unul din precursorii artei fotografice romanesti (fotografiile sale cu tarani romani au fost reproduse in albumul "La Roumanie en images", aparut la Paris, in 1919). Mai multe despre conac, puteti afla de aici, aici si aici. Oricum, ceva articole sunt pe net, din pacate nu si o pagina oficiala a Muzeului Conacul Bellu. Si acum, pozele. Din pacate, numai din exterior, ca in interior nu era voie.
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergereExista oare fotografii cu Conacul mare? Daca tot era Alexandru Bellu fotograf...
RăspundețiȘtergereSunt cateva fotografii cu Conacul mare in interiorul muzeului.
RăspundețiȘtergereExista, le-am vazut prin albume de arta (de exemplu, in "Resedinte si familii aristocrate din Romania"). O sa imi iau un scanner peste 2-3 saptamani si poate n-o sa uit atunci sa pun si cateva fotografii cu conacul mare. Desi mie imi place mai mult cel mic.
RăspundețiȘtergeream descoperit din intimplare acest blog, imi pare rau ca nu mai postati comentarii pe el, chiar mi-ati servit drept inspiratie pt o vizita la URLATI la conacul BELLU , doar stau in Ploiesti, multumesc :)
RăspundețiȘtergereamalia
Ma bucura cele scrise de dvs. Scuza mea este aceea ca am devenit tatic si nu mai am timp de umblat prin tara. Poate intr-un an sau doi...
RăspundețiȘtergerear trebui promovata arhitectura traditionala prin legislatie.mai bine zis impusa.cred ca ar fi unica solutie.exemplu:sa nu se dea autorizatie de construcite la cartiere rezidentiale unde se construieste acelasi tip de casa in cantitati industriale.totul e prea uniformizat.nimic de zis sunt unele frumoase dar parca prea straine de spiritul locului in care se cladesc.chiar nu se poate grefa pe conceptele arhitecturale actuale elemente traditionale?orasul romanesc,chiar si satul romanesc,trebuie sa pastreze in patrimoniul sau edilitar cat mai multe cladiri cu o arhitectura autentic romaneasca,altfel isi va pierde identitatea.turistii strainii cand vin la noi asta vor sa vada,ceva ce nu se gaseste la ei.
RăspundețiȘtergere